Depinde de cât os de susținere a mai rămas, iar asta se măsoară pe o tomografie 3D (CBCT), nu se presupune după vârstă. Uneori dinții se pot păstra cu tratament, alteori nu, iar atunci există soluția fixă pe implanturi.
Parodontoza este o infecție a gingiei și a osului din jurul dinților, cauzată de placă bacteriană și tartru netratate la timp. Pe măsură ce infecția înaintează, osul de susținere se pierde treptat, iar dintele începe să se miște, chiar dacă în sine nu are nicio carie.
Sincer, se poate merge în ambele sensuri. Uneori dinții se pot păstra, cu tratament parodontal și igienă riguroasă. Alteori, nu se mai pot salva. Ce decide nu este vârsta pacientului, ci cât os de susținere a mai rămas, iar asta se măsoară pe o tomografie 3D (CBCT), nu pe o radiografie plană și nu din priviri.
Când dinții chiar nu se mai pot salva, există soluția fixă pe implanturi, ca bază stabilă pentru o lucrare dentară. Cum începi: o consultație cu examen clinic și CBCT la cabinetul din Cluj-Napoca, din care pleci cu un răspuns clar despre ce se poate păstra și ce nu.
Parodontoza (numită medical boală parodontală) începe de la placa bacteriană care se depune zilnic pe dinți. Necurățată corect, placa se întărește și devine tartru, iar tartrul de sub gingie întreține o infecție cronică. Această infecție nu atacă direct dintele, ci osul și fibrele care îl țin ancorat în maxilar sau mandibulă. Așa se explică un lucru care pare contradictoriu: un dinte fără nicio carie, complet sănătos la exterior, se poate mișca sau chiar se poate pierde, pentru că fundația lui, osul, s-a subțiat pe dedesubt.
Procesul este de obicei lent, se întinde pe ani, iar în fazele incipiente aproape nu doare. De aceea mulți pacienți ajung la cabinet abia când observă sângerare frecventă, gingii retrase sau un dinte care începe vizibil să se miște. Cu cât intervii mai devreme, cu atât rămâne mai mult os de lucrat.
Niciunul dintre aceste semne, luat separat, nu spune cât de avansată este boala. Gradul real de mobilitate și cantitatea de os pierdută se stabilesc doar prin examen clinic și tomografie 3D.
Răspunsul sincer este: depinde. Nu există un „da" sau un „nu" valabil pentru toată gura deodată, pentru că fiecare dinte pierde os în ritm propriu. Un pacient poate avea, în aceeași gură, dinți cu mobilitate ușoară, ușor de stabilizat, și alți dinți cu os pierdut major, unde extracția rămâne singura variantă rezonabilă.
Ce cântărește cel mai mult în decizie sunt două lucruri: gradul de mobilitate al dintelui și cantitatea de os de susținere rămasă, măsurată în milimetri pe CBCT. La o mobilitate ușoară spre moderată, cu suficient os rămas, tratamentul parodontal (detartraj profund, igienizare sub gingie, uneori intervenție chirurgicală minoră) poate opri evoluția și stabiliza dintele pentru mulți ani. La o mobilitate mare, cu osul pierdut aproape complet sau cu o infecție activă greu de controlat, dintele de obicei nu mai poate fi salvat în condiții predictibile.
Regula pe care o repet pacienților: ce decide dacă un dinte cu parodontoză se poate păstra este cantitatea de os rămasă, nu vârsta ta și nu câți ani ai purtat dintele respectiv. Osul se măsoară pe CBCT, nu se presupune.
Fără tratament, parodontoza nu rămâne pe loc. Infecția continuă să erodeze treptat osul din jurul dinților, iar pierderea de os este, în mare parte, ireversibilă: osul nu se reface de la sine după ce a dispărut. Practic, cu fiecare an netratat, rămâne mai puțin suport pentru fiecare dinte, iar mobilitatea crește.
Această pierdere de os contează dublu, pentru că nu afectează doar dinții naturali, ci și opțiunile viitoare pe implanturi. Un os subțire sau redus în înălțime poate limita locul unde se poate insera un implant sau poate impune o adiție de os (grefă) suplimentară înainte de intervenție. Din acest motiv, o parodontoză lăsată netratată ani de zile ajunge, de multe ori, să complice și mai mult tratamentul de care ai avea nevoie la final, nu doar situația dinților actuali.
Nu e nevoie de alarmă, dar merită atenție reală: un control parodontal periodic și o igienă corectă zilnică rămân cea mai eficientă metodă de a păstra osul cât mai mult timp posibil, indiferent care va fi decizia finală pentru dinții tăi.
„Nu pornesc de la ideea de a scoate dinți. Când vine un pacient cu parodontoză avansată, primul lucru pe care îl fac este să măsor osul pe CBCT și să văd, dinte cu dinte, ce se mai poate păstra și ce nu. Uneori tratamentul parodontal chiar stabilizează situația. Alteori, sincer, dintele nu mai are un suport predictibil, iar atunci soluția fixă pe implanturi dă o bază stabilă și predictibilă pentru o lucrare dentară nouă."
Dr. Codrin Strugariu · medic specialist în chirurgie dento-alveolară
Când unul sau mai mulți dinți nu mai pot fi păstrați din cauza parodontozei, soluția fixă pe implanturi înlocuiește dinții pierduți cu o lucrare stabilă, ancorată în os, nu în gingie ca o proteză mobilă. Condiția de bază este ca osul rămas, curățat de infecție, să fie suficient de sănătos pentru a susține implanturile pe termen lung. De aceea, primul pas nu este niciodată montarea implanturilor, ci controlul infecției parodontale și evaluarea osului pe CBCT.
Pentru pacienții care pierd mai mulți dinți sau o arcadă întreagă din cauza parodontozei, cele mai folosite soluții fixe sunt All-on-4 (patru implanturi pentru o arcadă completă) și All-on-6 (șase implanturi, pentru un suport suplimentar acolo unde osul sau situația clinică o recomandă). Ambele oferă o lucrare fixă, purtată din prima zi într-o formă provizorie, urmată de lucrarea definitivă după vindecarea osului. Folosim sisteme de implant Neodent® (parte din Straumann Group) și Straumann®, iar planificarea și execuția urmează protocolul Implantum™ al clinicii.
Un punct important, ca să fie clar: implanturile în sine nu fac parodontoză, pentru că parodontoza este o boală specifică dintelui natural. În jurul unui implant se poate dezvolta însă o problemă asemănătoare, numită peri-implantită, dacă igiena nu este suficientă. Vestea bună este că se previne exact ca parodontoza: periaj corect, folosirea periuțelor interdentare recomandate și control periodic la clinică.
Orientativ: All-on-4 pornește de la 15.000 lei pentru prima etapă, All-on-6 de la 19.500 lei pentru prima etapă, iar lucrarea definitivă costă între 14.000 și 19.000 lei. Plata se face în două etape (jumătate la început, jumătate la finalizare). Sumele sunt orientative, nu constituie o ofertă fermă, iar costul final se stabilește după consultație și CBCT.
Indiferent dacă vii cu gingii care sângerează, cu un dinte care se mișcă sau cu vestea că ai deja „parodontoză avansată", evaluarea urmează același traseu clar, gândit să îți dea un răspuns concret, nu doar o părere generală.
Pleci din consultație cu o imagine clară, nu cu o presupunere. Dacă situația ta permite păstrarea dinților, îți spunem asta la fel de clar ca atunci când nu mai permite.
Adesea primul semn de parodontoză, ușor de trecut cu vederea. Merită verificat înainte să afecteze osul.
Gradul de mobilitate și osul rămas se măsoară pe CBCT, nu se estimează din senzația de la periaj.
Dacă ți s-a spus deja acest lucru, o a doua evaluare pe CBCT arată exact ce mai poate fi salvat.
Nu toate situațiile sunt la fel. Iată, orientativ și sincer, ce diferență face gradul de mobilitate și osul rămas.
| Situație | Se poate păstra? | De ce |
|---|---|---|
| Parodontoză incipientă spre moderată, os suficient rămas | Deseori da | Tratamentul parodontal și igiena riguroasă pot stabiliza dintele. |
| Mobilitate ușoară, gingie retrasă, dar dinte încă bine fixat în os | Deseori da | Osul de susținere rămas încă permite fixarea dintelui. |
| Mobilitate moderată, aproximativ jumătate din os pierdut | Uneori | Depinde de răspunsul la tratamentul parodontal și de osul văzut pe CBCT. |
| Mobilitate mare, dintele se mișcă vizibil, os pierdut major | Rar | De obicei nu mai are un suport predictibil, se recomandă extracția. |
| Infecție activă, abces, os aproape topit în jurul rădăcinii | Rar | Riscul de a compromite și osul din jur, necesar pentru un viitor implant. |
Tabelul este orientativ și educativ. Ce se potrivește cazului tău se stabilește doar după examen clinic și evaluare pe CBCT.
„Mi-a plăcut că am discutat pe baza CT-ului afișat pe ecran. Domnul doctor, atent la nevoile mele de pacient. Îl recomand cu încredere!"
„Am venit din Spania cu multă frică pentru o intervenție grea. Am întâlnit oameni cu mult profesionalism, care mi-au alungat frica și mi-au readus zâmbetul."
„Implanturile realizate de domnul doctor Strugariu mi-au depășit așteptările. Am venit special din Huedin pentru aceste proceduri."
Testimonialul redă experiența subiectivă și personală a pacientului, care poate diferi de la o persoană la alta. Percepția, tratamentul aplicat și rezultatele variază în funcție de fiecare caz medical în parte și nu pot fi promise sau garantate. Eligibilitatea medicală și planul de tratament se stabilesc de medicul specialist, în urma examenului clinic, imagistic și a evaluării individuale.
Lasă-ne datele și te contactăm pentru o evaluare completă, cu tomografie 3D (CBCT), la cabinetul din Cluj-Napoca.
Programarea are loc la cabinetul din Cluj-Napoca. Dacă vii de departe, grupăm programările ca să reducem numărul deplasărilor.
Te sunăm noi, în aceeași zi lucrătoare.
Se poate opri din evoluție și controla foarte bine cu tratament parodontal și igienă riguroasă, dar osul deja pierdut nu se mai reface de la sine. Scopul tratamentului este să oprească pierderea de os, nu să întoarcă timpul înapoi.
Nu neapărat. Mobilitatea ușoară sau moderată se poate stabiliza uneori cu tratament parodontal, dacă a mai rămas suficient os de susținere. Mobilitatea mare, cu os pierdut major, de obicei nu mai permite păstrarea dintelui. Diferența se vede pe CBCT, nu se ghicește.
Da, în multe cazuri. Condiția este ca parodontoza activă să fie mai întâi controlată și osul rămas să fie evaluat pe CBCT. Acolo unde dinții nu mai pot fi păstrați, implantul poate oferi o bază fixă și stabilă, cu condiția unei igiene atente ulterior.
Nu, parodontoza este o boală a dintelui natural și a osului din jurul lui. În jurul unui implant se poate dezvolta însă o problemă asemănătoare, numită peri-implantită, dacă igiena nu este suficientă. Se previne la fel, prin periaj corect și control periodic.
Este o inflamație a gingiei și, în stadii avansate, a osului din jurul unui implant, cauzată tot de igiena insuficientă și placa bacteriană. Se depistează la controalele periodice și se tratează cu atât mai ușor cu cât e prinsă mai devreme.
Orientativ, o lucrare fixă tip All-on-4 pornește de la 15.000 lei pentru prima etapă, iar All-on-6 de la 19.500 lei pentru prima etapă. Lucrarea definitivă, realizată după vindecare (aproximativ 4-6 luni), costă între 14.000 și 19.000 lei. Plata se face în două etape, jumătate la început și jumătate la finalizare. Sumele sunt orientative și nu constituie o ofertă fermă; costul final se stabilește după evaluare pe CBCT.
Ambele proceduri se fac sub anestezie locală, iar disconfortul post-operator este de obicei gestionat cu medicație antiinflamatoare recomandată de medic. Nivelul de disconfort diferă de la caz la caz, în funcție de amploarea intervenției.
În anumite situații da, dacă osul rămas după extracție este suficient de calitate și cantitate. Decizia se ia pe CBCT, caz cu caz. La parodontoză avansată, uneori este nevoie ca zona să se vindece întâi, pentru un rezultat mai predictibil.
Periaj corect de două ori pe zi, folosirea periuțelor interdentare sau a irigatorului acolo unde spațiile dintre dinți sunt mai mari, plus control profesional periodic la clinică. Este exact igiena care previne atât reapariția parodontozei, cât și peri-implantita.
Da, în general. Parodontoza netratată continuă să erodeze osul de susținere, iar pierderea de os este, în mare parte, ireversibilă. Cu cât amâni mai mult, cu atât rămân mai puține opțiuni, atât pentru păstrarea dinților, cât și pentru un eventual implant ulterior.
Predispoziția genetică joacă un rol, dar igiena orală, fumatul, diabetul necontrolat și tartrul netratat sunt factori la fel de importanți. A avea antecedente în familie înseamnă un motiv în plus pentru control periodic, nu o certitudine că vei pierde dinții.
Da, contează mult. Fumatul reduce circulația sângelui în gingie, încetinește vindecarea și crește riscul de pierdere de os. La fumători, boala evoluează adesea mai rapid, iar rezultatele tratamentului parodontal și ale implanturilor pot fi mai puțin predictibile.
Este o tomografie 3D care reconstruiește osul în volum și măsoară exact câtă înălțime și lățime de os a mai rămas în jurul fiecărui dinte. La parodontoză, tocmai osul pierdut este cel care decide dacă un dinte se poate păstra, așa că evaluarea corectă se face pe CBCT, nu pe o radiografie plană.
Da, este o situație frecventă. Fiecare dinte are propriul grad de mobilitate și propriul nivel de os rămas, așa că este normal ca o parte dintre dinți să fie stabilizați prin tratament parodontal, iar alții, deja pierduți, să fie înlocuiți cu implanturi.